ENGLISH VERSION HERE

–-

Mediul și sănătatea umană au mai multe conexiuni, dar probabil cea mai importantă este cea a produselor alimentare și așa-numitele sisteme alimentare. Aceste sisteme includ toate procesele și persoanele implicate în producerea alimentelor, procesarea, manipularea, distribuția, consumul și, în final, evacuarea deșeurilor lor. Fiecare dintre aceste etape are un impact asupra mediului și, respectiv, asupra oamenilor. De-a lungul anilor, acest impact s-a dovedit a fi unul negativ, provocând deficit de apă, poluarea aerului, diete nehrănitoare și sărăcie în mediul rural. Agroecologia este pusă în evidență și acceptată la nivel internațional ca fiind abordarea ce ajută la identificarea modalităților de a face sistemele alimentare să funcționeze mai bine pentru oameni și pentru mediu.

Ce înseamnă agroecologia?

Deși agricultura și științele naturii ar putea părea complicate, odată ce sunt cunoscute principiile lor, este ușor de înțeles de ce ceea ce este sănătos pentru mediu este, totodată, sănătos și pentru oameni.

Există un astfel de concept cunoscut la nivel internațional sub denumirea de Agroecologie. Mulți țărani și fermieri din întreaga lume au practicat și mai practică agroecologia fără să o numească așa sau fără să cunoască acest termen, dar semnificația lui se reflectă în structura cuvântului: „agro” și „ecologie”. La propriu, înseamnă să îmbinăm ceea ce știm ca știință pentru a produce alimente și știința care explică cum funcționează sistemele naturale.

Agroecologia, de fapt, se referă și la cunoștințele tradiționale dezvoltate și acumulate de-a lungul a sute de ani de activitate a fermierilor, țăranilor, popoarelor indigene care gestionau direct pământul și resursele naturale cu scopul de a produce hrană. Din acest motiv, în agroecologie, cercetările științifice și cunoștințele producătorilor merg mână în mână, dând naștere unei viziuni și înțelegeri comune a ceea ce este mai bun pentru agricultură și sistemele alimentare.

Cunoștințele tradiționale joacă, de asemenea, un rol important în cultura locală și tradițiile alimentare care au evoluat împreună cu oamenii, aceștia și-au dezvoltat obiceiuri alimentare adaptate mediului și contextului lor. Prin urmare, au apărut noi și numeroase tradiții culinare bogate și diversificate, care reflectă identitatea diverselor popoare și națiuni, care la rândul lor s-au inspirat din diversitatea produselor disponibile.

Natura în centrul sistemelor alimentare sănătoase

În primul rând, sistemele alimentare se referă la modul în care sunt produse alimentele. Cele două științe, lucrând împreună, arată cum mulți oameni din întreaga lume au făcut agricultura similară cu ceea ce se întâmplă în natură, adică dezvoltând un sistem unde diferite plante, insecte și animale coexistă în așa mod, încât, nu sunt prezente deșeuri, nici excese de toxine, există apă suficientă, iar sistemul este productiv și înfloritor. Toate aceste procese sunt numite servicii eco-sistemice pe care țăranii și fermierii le-au putut folosi cu înțelepciune în sistemele agroecologice. Aceste abilități și practici fac parte din cunoștințele pe care producătorii le-au creat împreună pentru a folosi potențialul teritoriilor lor și pentru a-și asigura autonomia alimentară.

Cu toate astea, aceste servicii ale naturii au fost serios afectate în ultimele decenii de agricultura convențională – ea constă în plantarea unei singuri culturi pe suprafețe mari de teren (monocultură), unde mașinile pot aduna recolta mai repede decât ar face-o oamenii manual. Împreună cu îngrășămintele sintetice și pesticidele – produse care ajută la combaterea buruienilor, dăunătorilor și bolilor; această abordare s-a răspândit în întreaga lume devenind foarte rapid o practică uzuală. În același timp, utilizarea excesivă a îngrășămintelor sintetice a afectat solul și a dus la degradarea lui, făcând culturile mai puțin rezistente la dăunători și boli. Acest lucru s-a întâmplat deoarece solul are o comunitate complexă de microorganisme care, toate împreună, creează un substrat sănătos pentru creșterea culturilor. De asemenea, aceste culturi cultivate în monocultură (nu în combinație cu alte culturi, flori și copaci) au condus la utilizarea excesivă a pesticidelor care pot fi toxice nu numai pentru dăunători, ci și pentru sol, insecte și pot contamina apele. Mai mult decât atât, solul în aceste condiții devine mai uscat și se degradează, pierzându-și fertilitatea.

Pesticidele și îngrășămintele sunt cunoscute, de asemenea, pentru faptul că afectează sănătatea umană atât direct, cât și indirect. De exemplu, reziduurile de pesticide se regăsesc adesea în alimente, dar și în rezervele de apă și chiar în aer. Au tendința de a se acumula în corpul uman, provocând diferite boli. Primul grup de persoane care sunt expuse acestor riscuri sunt fermierii și muncitorii rurali care sunt direct implicați în agricultură și manipularea alimentelor.

Agroecologia ajută producătorii să reducă și, progresiv, să evite pe deplin utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor sintetice. Filosofia ei constă în combinarea culturilor cu copaci, flori și animale. Ne amintește de ceea ce vedem în sălbăticie – un amestec de diferite elemente. Această diversitate și interacțiunile benefice dintre acestea creează condiții pentru un sol sănătos, permițând culturilor să crească mai puternice, mai rezistente la variațiile climatice, dar și față de dăunători și boli. De asemenea, prin reutilizarea materiei vegetale și a deșeurilor alimentare, este posibil să se obțină randamente mari fără utilizarea îngrășămintelor sintetice care, pe deasupra, necesită multă energie pentru a fi produse. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, în cadrul unui astfel de sistem, fructele și legumele sunt capabile să acumuleze mai mulți nutrienți, cum ar fi proteine, vitamine și alte microelemente, făcându-le, astfel, mai hrănitoare pentru dieta umană. Ca urmare, sistemele agroecologice sunt benefice naturii, cât și pentru sănătatea producătorilor și consumatorilor oferind, în același timp, o varietate de produse cu valoare nutritivă mai mare.

Sistemele alimentare sănătoase înseamnă și relații sănătoase

Agroecologia nu se referă doar la plante, animale, apă și sol sau la modul în care oamenii interacționează cu mediul. Ea include, de asemenea, interacțiunea între oameni. O dată produsele alimentare crescute, ele sunt comercializate. Pot fi vândute direct consumatorului sau către intermediari. Modul în care se face acest proces reprezintă o mare diferență pentru mediu.

Cu cât folosim mai multe ambalaje și mai multe transportări pentru a aduce un aliment la consumator, cu atât mai multă energie se consumă și sunt eliminate mai multe gaze cu efect de seră în atmosferă. Adițional la aceasta, atunci când cumpărăm alimente de la revânzători, nu știm prea multe despre producători și, pe măsură ce sunt implicați mai mulți intermediari, o mai mică parte din valoarea finală a prețului ajunge la producător. De asemenea, prin interacțiune directă, construim cu producătorul relații bazate pe încredere. Există exemple în care o astfel de încredere ar face inutilă certificarea ecologică datorită relației stabilite dintre consumatori și producători, dezvoltându-se uneori în acorduri precum ‚cropsharing’ – atunci când consumatorii se abonează anticipat la recolta unei anumite ferme sau a unui grup de fermieri. Ambele părți împart riscul agriculturii și convin asupra unui preț reciproc echitabil. De exemplu, prețul pe care consumatorul îl plătește include costurile de producție și profitul pe care îl obține producătorul din vânzare. Dacă producătorul poate reduce costurile, prețul final al alimentelor poate fi mai mic, în timp ce producătorul obține același profit.

O modalitate de a micșora costurile este reducerea utilizării îngrășămintelor sintetice pe care producătorul le cumpără de obicei. În paralel, producătorul împreună cu consumatorul pot crea un sistem comun de compostare. Consumatorii pot colecta resturile de la alimente separat de celelalte deșeuri și pot face compost din acestea. Numit de unii producători aur negru, acest compost scade costurile de producție și de utilizare a îngrășămintelor sintetice, atât de dăunătoare pentru mediu, dar reduce și emisiile de gaze cu efect de seră, și poluarea. Această schemă ajută la închiderea ciclului așa cum se întâmplă de obicei în natură, unde nu se irosește nimic. Toate acestea îi fac pe consumatori mai conștienți și mai informați cu privire la durabilitatea sistemelor alimentare, dar și mai important, mai abilitați.

Cunoștințele ce se află în centrul sistemelor agroecologice sunt ceva ce conectează producătorii pentru o producție mai bună și mai eficientă, pe de o parte și, de asemenea, conectează producătorii cu experții și mediul academic, pe de alta. Fiind mai aproape de producători, aceștia pot face mai ușor un schimb de cunoștințe și experiență – fapt care îi va ajuta să rezolve mai eficient problemele comune. Astfel, de exemplu, fermierii pot învăța unii de la alții care soiuri de culturi pot rezista mai bine la secetă sau la dăunători și boli. Știința poate ajuta la o mai bună organizare a cunoștințelor existente, ajutând, în același timp, producătorii să-și îmbunătățească sistemele, de exemplu, făcând o tranziție mai rapidă către producția agroecologică. Așa cum în agroecologie producătorii încearcă să imite natura, știința poate ajuta la identificarea noilor oportunități pe care producătorii să le aplice în sistemele lor. Aceasta poate fi o anumită combinație de plante, flori, copaci. Această combinare a cunoștințelor creează relații mai solidare între comunitatea științifică și producători, făcându-i să lucreze împreună nu numai pentru o producție de alimente mai sănătoase, ci și pentru ecosisteme mai sănătoase în care sunt integrate, în mod respectuos, fermele.

În acest sens, producătorii și țăranii nu sunt simpli producători de alimente, ei sunt ‚manageri’ ai pământului, care gestionează resursele naturale în așa fel, încât, în timp ce ne oferă hrană ei mențin buna sănătate a sistemului. Acest lucru este, de asemenea, crucial într-un context mai larg, deoarece ar putea ajuta la o mai bună integrare a fermelor în peisaj, ajutând la restaurarea naturii și a multor specii de plante și animale care au dispărut treptat în ultimele decenii.

Agroecologia și principiile sale pot oferi o bază solidă pentru ceea ce cunoaștem ca sisteme alimentare. Printr-o societate mai unită, de încredere, cu relații mai strânse între oameni și natură, ne poate ajuta să atingem obiectivul comun – sisteme alimentare care mențin mediul și oamenii sănătoși.

Acest material a fost elaborat pentru Campania de conștientizare a importanței sistemelor alimentare și a agroecologiei, derulată de FAO Moldova, în perioada 12 noiembrie – 31 decembrie, în cadrul Dialogurilor Naționale privind sistemele alimentare și în contextul Summitului ONU privind Sistemele Alimentare